Ce este sifilisul?
Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală (BTS) cauzată de bacteria Treponema pallidum. Boala afectează sistemul nervos, pielea, mucoasele și organele interne și se dezvoltă în patru etape.
În primele etape poate fi tratat cu antibiotice, dar în cazul în care este lăsat netratat, poate duce la complicații grave, inclusiv leziuni ale inimii, creierului și sistemului nervos central.
Citește și: Comoția cerebrală: Ghid complet cu 30 de întrebări și răspunsuri
Istoria sifilisului
Istoria sifilisului este incertă și controversată, deoarece există teorii și ipoteze diferite cu privire la originea și răspândirea acestei boli.
În Europa, sifilisul a fost documentat pentru prima dată la sfârșitul secolului al XV-lea, în timpul Războiului din Italia, iar apoi s-a răspândit în toată lumea.
Există mai multe teorii cu privire la originea sa, una dintre ele fiind că boala a fost introdusă în Europa de către marinarii care au navigat către Americi și au intrat în contact cu populațiile indigene, care erau purtătoare ale bacteriei Treponema pallidum, fără a dezvolta însă simptomele bolii.
O altă teorie sugerează că infectia a existat întotdeauna în Europa, dar a fost confundat cu alte boli similare, cum ar fi lepra.
În orice caz a fost o boală extrem de devastatoare în secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, iar abia în secolul al XX-lea au fost dezvoltate tratamente eficiente pentru aceasta.
Citește și: Bilirubina directă: Ce este și cum poate fi evaluată
Cauzele sifilisului
Această bacterie poate fi transmisă prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată, prin contact cu sângele sau alte fluide corporale infectate, sau de la o mamă infectată la copilul nenăscut. Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală, ceea ce înseamnă că este mai probabil să fie transmis prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată, dar poate fi transmis și prin alte forme de contact.
Simptomele sifilisului
Simptomele sifilisului depind de stadiul bolii și pot fi diferite de la o persoană la alta. În general, acesta are patru etape principale, fiecare cu simptome specifice:
- Etapa primară: în această etapă, apare o leziune dureroasă (numită șanțul sifilitic sau chancre) în locul unde a avut loc contactul cu bacteriile, de obicei în zona genitală, dar poate fi și pe buze sau în gură. Leziunea este nedureroasă, crește în dimensiune și se vindecă de obicei în câteva săptămâni, chiar și fără tratament.
- Etapa secundară: această etapă apare la câteva săptămâni sau luni după leziunea primară și poate include simptome precum erupții cutanate, febră, dureri de cap, dureri musculare și umflături la nivelul ganglionilor limfatici.
- Etapa latentă: în această etapă, simptomele dispar, dar bacteriile rămân în organism și pot continua să se înmulțească. Această etapă poate dura câțiva ani sau chiar zeci de ani.
- Etapa terțiară: aceasta este etapa finală a bolii și poate fi foarte gravă, cu simptome precum deteriorarea sistemului nervos central, probleme la nivelul inimii, creierului și vaselor de sânge, și poate duce la moarte.
Simptomele pot fi confundate cu alte boli sau afecțiuni, ceea ce face dificilă diagnosticarea fără teste medicale specifice.
Tratament pentru sifilis
Ce medic tratează sifilisul?
Sifilisul poate fi tratat de un medic specialist în boli infecțioase, un dermatolog sau un medic de familie.
Tratamentul pentru sifilis standard pentru sifilis este administrarea de antibiotice, cel mai frecvent fiind penicilina.
În funcție de stadiul bolii și de simptomele prezentate, pot fi utilizate diferite forme de penicilină, cum ar fi:
- benzatină penicilină G (injectabilă),
- penicilină G cristalină (injectabilă)
- penicilină V orală.
Pe lângă antibioticele precum penicilina, doxiciclina, tetraciclina sau eritromicina, există și alte opțiuni de tratament:
- Azitromicina: este un antibiotic de tipul macrolid, care poate fi administrat oral și care a fost utilizat cu succes în tratamentul sifilisului în unele cazuri. Însă, nu este recomandat ca tratament de primă linie.
- Ceftriaxona: este un antibiotic din clasa cefalosporinelor, care poate fi administrat prin injecție intravenoasă sau intramusculară și care poate fi utilizat în cazul pacienților care nu pot tolera penicilina.
- Imunoglobulinele: sunt proteine imune care pot fi administrate prin injecție și care pot ajuta la distrugerea bacteriilor Treponema pallidum.
Complicațiile sifilisului
Dacă sifilisul nu este tratat în stadiile sale incipiente, poate duce la complicații grave. În cele din urmă, bolnavul poate dezvolta o formă avansată de sifilis, numită sifilis tertiare sau sifilis tardiv.
Această formă a bolii poate afecta creierul, ochii, inima, vasele de sânge și alte organe din corp, cauzând următoarele complicații:
- Neurosifilis: Netratat poate afecta sistemul nervos central și poate cauza tulburări neurologice precum meningita, paralizia generală progresivă și alte probleme.
- Anevrism sifilitic: Această complicație apare atunci când bacteriile sifilitice atacă peretele vaselor de sânge, cauzând slăbirea acestuia și apoi formarea unei umflături, numită anevrism. Acest lucru poate duce la sângerare și alte probleme de sănătate grave.
- Sifilis congenital: netratat la femei gravide poate afecta fătul și poate cauza malformații congenitale, probleme de dezvoltare și alte probleme de sănătate la copil.
- Alte complicații: netratat poate cauza probleme cardiace, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă, probleme de vedere și pierdere a auzului.
Când devine sifilisul o urgență medicală?
- Sifilisul la nou-născuți: Sifilisul congenital, care apare la copiii născuți de mame infectate cu sifilis, necesită tratament imediat pentru a preveni complicațiile grave. Dacă un nou-născut prezintă semne de sifilis congenital, cum ar fi erupții cutanate sau alte probleme de sănătate, trebuie să se consulte un medic de urgență imediat.
- Sifilisul în timpul sarcinii: boala netratata la o femeie gravidă poate afecta fătul și poate cauza malformații congenitale și alte probleme de sănătate grave. Este important ca femeile gravide să fie testate în timpul sarcinii și să primească tratament adecvat dacă sunt diagnosticate cu boala.
- Sifilisul primar sau secundar: În stadiile incipiente, cum ar fi sifilisul primar sau secundar, este important să se primească tratament imediat pentru a preveni progresia bolii către stadiile mai avansate și pentru a preveni apariția complicațiilor grave.
- Sifilisul tertiare: În stadiile avansate, cum ar fi cel tertiare, este important să se primească tratament imediat pentru a preveni progresia bolii către complicațiile grave, cum ar fi afectarea creierului, a ochilor, a inimii și a vaselor de sânge.
Tratamentul pentru sifilis în timpul sarcinii
Tratamentul pentru sifilis în timpul sarcinii poate fi diferit față de cel pentru persoanele care nu sunt însărcinate, deoarece anumite medicamente pot fi dăunătoare pentru dezvoltarea fătului.
Penicilina este antibioticul de elecție pentru tratamentul sifilisului în timpul sarcinii, deoarece este considerat sigur pentru făt.
Tratamentul pentru sifilis la nou-născut
În funcție de stadiul și severitatea bolii la mamă, bebelușul poate primi tratament preventiv sau curativ.
Tratamentul curativ se administrează în cazul în care bebelușul a fost infectat în uter și include administrarea de penicilină timp de cel puțin 10 zile, în funcție de severitatea bolii.
Copiii care au fost expuși în uter trebuie să fie monitorizați atent de către medicul lor și să efectueze teste de sânge regulate pentru a depista orice semne de infectare sau complicații, precum meningita sau hepatita.
În unele cazuri, poate fi necesară spitalizarea nou-născutului pentru tratament suplimentar și monitorizare.
Penicilina, unul dintre cele mai comune tratamente, poate fi administrată în timpul alăptării fără probleme. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), nu există contraindicații pentru administrarea penicilinei mamei care alăptează.
Analize si teste pentru sifilis
- Testul treponemic: acesta detectează prezența anticorpilor care sunt specifici pentru boala și pot fi detectați în sânge sau lichidul spinal. Aceste teste sunt sensibile și pot detecta sifilisul timpuriu, însă pot da și rezultate pozitive în cazul altor afecțiuni infecțioase sau autoimune.
- Testul non-treponemic: acesta detectează prezența unei substanțe numite anticorpi reaginici, care pot fi prezenti în cazul acestei boli sau altor afecțiuni infecțioase sau autoimune. Aceste teste sunt utile în cazul monitorizării tratamentului și pot fi folosite pentru a detecta și alte boli cu transmitere sexuală.
Dacă testele inițiale sunt pozitive, medicul dumneavoastră poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi:
- Testul de confirmare: acesta este un test treponemic care poate confirma prezența infectiei și poate ajuta la diferențierea dintre sifilisul activ și cel vindecat.
- Testul de diagnosticare în stadiu avansat: acest test implică o examinare microscopică a leziunilor sifilitice .
Testele RPR și VDRL sunt ușor de efectuat și sunt utilizate pentru a detecta infectia în cadrul unui program de screening sau pentru a confirma diagnosticul în cazul pacienților care prezintă simptome sugestive.
Pentru a efectua testul, un asistent medical va lua o mostră de sânge de la pacient prin intermediul unei injecții într-o venă din braț.
Întrebări frecvente
Care este legătura dintre sifilis și HIV?
Persoanele infectate prezintă un risc mai mare de a contracta și virusul imunodeficienței umane (HIV), care cauzează SIDA.
Acest lucru se datorează faptului că leziunile sifilitice, inclusiv rănile deschise sau ulcerate, pot crea căi de acces pentru virusul HIV în organism.
Pot să am sifilis fără să am simptome?
Da, este posibil fără să prezentați simptome. Acest lucru este cunoscut sub numele de sifilis latent.
În această fază, bacteria Treponema pallidum se află încă în corpul dumneavoastră, dar nu produce simptome.
Cu toate acestea, în timp, boala poate progresa la fazele mai avansate, cum ar fi cel secundar sau terțiar, și poate duce la complicații grave.
Cât timp durează tratamentul pentru sifilis?
Durata depinde de stadiul în care se află boala. Tratamentul standard pentru sifilisul primar și secundar este o injecție cu penicilină benzatină, care se administrează o singură dată.
În cazul celui latent timpuriu sau tardiv, tratamentul constă în injecții cu penicilină timp de 2-4 săptămâni, în funcție de gravitatea infecției.
Ce este Jarisch-Herxheimer și cum este legat de tratamentul sifilisului?
Reacția Jarisch-Herxheimer este un fenomen care poate să apară după ce a început tratamentul pentru sifilis sau alte boli cu transmitere sexuală, precum gonoreea sau chlamydia.
Această reacție apare în urma distrugerii bacteriilor care cauzează infecția, ceea ce poate determina o eliberare bruscă a toxinelor în organism.
Simptomele reacției Jarisch-Herxheimer pot fi asemănătoare cu cele ale sifilisului, cum ar fi febră, frisoane, dureri de cap, dureri musculare și articulare, transpirație abundentă și erupții cutanate.
Aceste simptome pot fi destul de neplăcute și pot dura de la câteva ore până la câteva zile.
Reacția Jarisch-Herxheimer este considerată a fi un răspuns normal la tratamentul pentru sifilis și alte boli cu transmitere sexuală și de obicei nu necesită tratament separat.
Pot să am sifilis mai mult de o dată?
Da, este posibil să contractați mai mult de o dată. Deși acesta poate fi tratat și vindecat cu ajutorul unui tratament adecvat, infecția nu oferă o imunitate permanentă împotriva bolii.
Pot să îmi dau seama că partenerul meu are sifilis?
De obicei, persoanele infectate nu prezintă simptome timpurii sau pot avea simptome asemănătoare cu alte boli, ceea ce poate face dificilă detectarea bolii în stadiile incipiente.
Acesta poate fi transmis și în timpul perioadei de incubație, când o persoană nu prezintă simptome, dar este deja infectată.
Ce trebuie să fac dacă partenerul meu are sifilis?
În primul rând, ar trebui să discutați deschis cu partenerul dvs. și să îl încurajați să caute tratament.
Dacă partenerul dvs. a fost diagnosticat, este important să vă protejați și să fiți testat cât mai curând posibil.
În general, se recomandă ca partenerii sexuali să fie testați și tratați în același timp, indiferent dacă prezintă sau nu simptome.
Pot să mă infectez cu sifilis dacă folosesc o toaletă publică?
Este extrem de improbabil să vă infectați folosind o toaletă publică. Sifilisul se răspândește prin contactul direct cu o persoană infectată prin sex neprotejat sau prin contactul cu leziunile deschise ale pielii sau ale mucoaselor unei persoane infectate.
Ce este testul RPR și VDRL?
Testul RPR (rapid plasma reagin) și VDRL (Venereal Disease Research Laboratory) sunt teste de sânge folosite pentru depistarea anticorpilor specifici care sunt produși în timpul infecției.
Acești anticorpi sunt produsi ca răspuns la prezența bacteriei Treponema pallidum, care provoacă sifilisul.
Testele RPR și VDRL pot detecta anticorpii care sunt produși în cel primar, secundar și terțiar, dar pot da și rezultate pozitive în alte boli sau afecțiuni non-sifilitice.
Cum arată sifilisul?
Infectia poate apărea sub mai multe forme, în funcție de stadiul în care se află boala.
În stadiul primar, infecția poate apărea sub forma unei leziuni dureroase, cunoscute sub numele de chancre, care apare la nivelul zonei genitale sau orale.
Chancre-ul este de obicei rotund și dur și are o bază netedă și o margine ridicată. În stadiul secundar, pot apărea erupții cutanate roșii pe piele, care pot fi dureroase sau pruriginoase, dar care dispar de obicei în câteva săptămâni.
În stadiul terțiar poate cauza leziuni ale sistemului nervos central sau ale altor organe, care pot duce la probleme grave de sănătate.
Sifilisul și alte boli cu transmitere sexuală: diferențe și similitudini
Sifilisul și alte boli cu transmitere sexuală (BTS) au în comun faptul că sunt transmise prin contact sexual cu o persoană infectată și pot fi prevenite prin practici sexuale sigure, precum utilizarea prezervativelor. Cu toate acestea, există și diferențe semnificative între sifilis și alte BTS.
De exemplu, simptomele sifilisului pot apărea și dispărea în etape, în timp ce alte BTS pot avea simptome mai constante sau pot fi asimptomatice.
Poate fi transmis prin contactul cu leziunile sifilitice, în timp ce unele BTS se pot transmite prin secreții corporale cum ar fi sângele, sperma sau secrețiile vaginale.
Poate fi tratat cu antibiotice, în timp ce unele BTS precum virusul papiloma uman (HPV) sau virusul imunodeficienței umane (HIV) nu pot fi vindecate și pot necesita tratament pe termen lung.
În plus, unele BTS precum chlamydia sau gonoreea pot afecta doar organele genitale, în timp ce poate afecta și alte organe și sisteme din corp.
10 mituri despre sifilis explicate
- Este o boală care afectează doar persoanele sărace sau promiscue.
Acest mit este fals. Poate afecta orice persoană, indiferent de statutul socio-economic sau de numărul de parteneri sexuali.
- Poate fi tratat cu remedii naturiste sau alternative.
Fiind o boală infecțioasă care necesită tratament medical adecvat, cum ar fi antibioticele. Nu există dovezi că remedii naturiste sau alternative pot trata cu succes infectia.
- Se poate transmite prin sărut.
Nu se poate transmite prin sărut, cu excepția cazurilor în care există leziuni sau răni în gură.
- Se poate transmite prin utilizarea obiectelor comune, cum ar fi toaletele publice sau prosoapele.
Nu se poate transmite prin utilizarea obiectelor comune. Boala se transmite prin contact sexual sau prin contact direct cu leziunile sifilitice.
- Poate fi prevenit prin utilizarea prezervativelor.
Utilizarea regulată și corectă a prezervativelor poate reduce riscul de infectare, dar nu poate preveni complet transmiterea bolii.
- Persoanele care au infectate sunt întotdeauna conștiente de simptomele lor.
Multe persoane care au sifilis nu prezintă simptome sau nu le recunosc ca fiind legate de sifilis. Aceștia pot transmite boala altor persoane fără să știe.
- Poate fi diagnosticat prin simpla examinare vizuală.
Diagnosticul necesită de obicei teste de laborator, cum ar fi testele serologice sau testele cu microscopie în câmp întunecat.
- Este o boală care dispare de la sine.
Nu dispare de la sine și poate duce la complicații grave dacă nu este tratat adecvat.
- Afectează numai organele genitale.
Poate afecta multe alte organe și sisteme ale corpului, inclusiv inima, creierul, nervii și oasele.
- Este o boală care poate fi tratată complet.
Poate fi tratat cu succes cu antibiotice, dar infecția poate reapărea dacă tratamentul nu este finalizat sau dacă persoana continuă să aibă contact sexual cu persoane infectate.
Resurse video
Dr. Daniel Boda, medic specialist dermato-venerologie
