Ruptura de menisc este o afecțiune serioasă, care impune adesea și intervenții chirurgicale pentru remedierea problemelor de la nivelul meniscului. Cu sau fără operație, ruptura de menisc are o perioadă de recuperare destul de mare, spre deosebire de alte afecțiuni ale genunchiului. O recuperare rapidă este scopul pacientului care suferă de ruptură de menisc, însă aceasta nu poate avea loc decât dacă se respectă un protocol strict, sub supravegherea specialiștilor.
Cauze, simptome, factori de risc și diagnosticare
În articulația genunchilor există o structură cartilaginoasă numită menisc, situată între femur și tibie. Sunt două tipuri de menisc, medial (intern), lateral (extern), rolul lor fiind de a amortiza șocurile și de a distribui cât mai uniform greutatea, precum și de a stabiliza articulațiile, de a proteja cartilajul articulațiilor.
Uneori, această structură este distrusă parțial sau complet. Ruptura de menisc este o leziune frecventă a genunchiului, cauzată de o mișcare bruscă de rotație a genunchiului sau de accidentări, presiune excesivă pe articulație. Ruptura apare la nivelul meniscului medial, care are și un grad redus de flexibilitate, poate fi parțială, completă, cu o severitate variabilă în funcție de localizare și tipul de ruptură.
Gradul de severitate al leziunii permite o clasificare a rupturilor de menisc mult mai complexă. Astfel, avem leziuni de gradul I, de gradul II, cu prezența leziunilor în structura interioară a meniscului, de gradul III, afectând continuitatea structurii cartilaginoase.
Dacă e provocată de un traumatism al genunchiului, ruptura de menisc e acută (sportivii ajung să se confrunte cu ea), iar dacă uzura cartilajului o provoacă discutăm despre ruptură de menisc cronică, manifestată mai ales după vârsta de 60 de ani. La vârste înaintate, artrita este un factor important care contribuie la apariția afecțiunii.
Simptomatologia rupturii de menisc e ușor de recunoscut. Imediat cum apare ruptura, pacientul are o senzație neplăcută la nivelul genunchiului, ca și cum ar fi sărit ceva de la locul lui. Apar durerile, amorțeala, inflamația genunchiului, nu mai poate fi îndoit piciorul ca înainte, piciorul nu mai poate fi ținut drept. La început, imediat după ruptură, pacienții pot merge ceva mai greu, dar pe măsură ce simptomele se agravează, deplasarea devine imposibilă.
Alte simptome ale rupturii de menisc vor fi: pocnituri articulare, senzația de blocare a genunchiului în timpul mersului, instabilitate articulară, deplasare dificilă pe orizontală, disconfort sporit la îndoirea piciorului, la extensie, mișcări de rotație sau mișcări bruște ale piciorului cu dificultate sporită.
Durerile la o ruptură de menisc pot fi mediale, laterale, posterioare și apar la mișcări de rotație, la flexie. Deși durerea poate ceda în timp sau în anumite perioade după începerea unui tratament specific, diagnosticarea corectă și tratarea eficientă sunt esențiale pentru a preveni gonartroza, cu implicații majore pe termen lung.
Cauzele rupturii de menisc sunt de cele mai multe ori unele mecanice. O mișcare bruscă în care genunchiul se rotește, dar restul piciorului rămâne fixat pe sol poate duce la o astfel de ruptură. În timpul sportului (tenis, fotbal, baschet, sporturi de contact) se întâmplă frecvent să apară rupturile de menisc, la fel și la pacienții în vârstă – călcatul pe o suprafață care nu e perfect dreaptă, are deformări, e o cauză a rupturilor de menisc la persoanele în vârstă.
Procesele degenerative, osteoporoza, greutatea crescută ar putea contribui la declanșarea rupturii de menisc. Factorii de risc pentru ruptura de menisc sunt: mișcări de rotație sau mișcări bruște ale piciorului, urcatul scărilor, vârsta prea înaintată, sexul (bărbații sunt mai predispuși la rupturi de menisc), obezitatea, amânarea tratamentelor pentru articulațiile de la genunchi.
Complicațiile rupturii de menisc nu sunt atât de grave, însă persistă durerea, disconfortul, riscul de osteoartrită și de deteriorare a articulațiilor este mult mai mare dacă ruptura rămâne netratată.
Diagnosticarea rupturii de menisc va fi realizată de un medic specialist în urma unui examen clinic și observării piciorului pacientului. Se vor recomanda radiografii, RMN pentru a se evalua deteriorarea țesuturilor și stadiul rupturii de menisc. La nevoie, pacientul va face și o artroscopie a genunchiului pentru un diagnostic mai clar.
Tratamente și proceduri recomandate pentru recuperare rapidă după ruptura de menisc
În funcție de localizare și de mărimea rupturii de menisc, vindecarea poate avea loc și fără intervenție chirurgicală. La început vor fi administrate antiinflamatoare nesteroidiene pentru reducerea durerii și inflamației locale.
În zilele de după ruptură, specialiștii recomandă metoda RICE, care implică odihnă, reducerea mișcării, aplicarea de gheață, compresie și ridicarea piciorului afectat mai sus de nivelul inimii. E important ca pe lângă această metodă simplă să se lucreze sub supravegherea unui terapeut pentru reluarea mișcării normale și întărirea genunchiului afectat.
Dacă ruptura de menisc nu se vindecă treptat cu această metodă și terapie, se ajunge la operație. Operația e simplă, e una uzuală, iar dacă ruptura e prea gravă, se îndepărtează tot țesutul afectat.
Recuperarea după ruptura de menisc depinde de tratamentele recomandate, conservator sau chirurgical, dar și de respectarea protocolului de fizioterapie. Scopul recuperării rapide după ruptura de menisc e reducerea inflamației, alături de redobândirea mobilității și de întărirea musculaturii stabilizatoare de la genunchi.
Recuperarea este mai rapidă dacă se va respecta următorul protocol:
În primele 7 zile se aplică metoda RICE pentru reducerea edemului, durerii. Gheața se aplică 20 de minute de 3-4 ori pe zi, se va merge doar cu sprijin, cârje. E nevoie și de exerciții ușoare de contracție a cvadricepsului și fesierilor pentru evitarea atrofiei musculare;
În cele 7 zile de aplicare a metodei RICE, o vizită la medicul specialist pentru diagnosticare e obligatorie, indiferent de simptome și de gravitatea lor, de disconfortul sesizat. Cu cât mai repede ajungi la medic, cu atât vei scurta și recuperarea;
Săptămâna 1-4 – începe recuperarea funcțională prin kinetoterapie, exerciții de echilibru, stretching și evitarea efortului susținut. Exercițiile de mobilitate pasivă, activă vor permite genunchiului să-și reia flexia normală, cele de echilibru, de propriocepție vor stabiliza genunchiul mai ușor. Pentru partea anterioară a coapsei, exerciții de stretching controlat vor ajuta și ele la recuperarea mai rapidă. Foarte important este să se evite statul în picioare pentru perioade prea lungi de timp și genuflexiunile adânci, ridicarea de greutăți mari;
Săptămâna 4+ – începe faza de consolidare și de revenire la mișcarea aproape normală. Pot fi făcute exerciții mai intense, de la genuflexiuni parțiale la mers pe bicicletă eliptică, pentru musculatura întărită, reluarea activităților zilnice e permisă, dar se va face treptat, fără a șchiopăta. Important acum este să se realizeze toate mișcările sub îndrumarea și supravegherea unui terapeut cu experiență.
Dacă s-au practicat sporturi de impact, sporturi care puneau presiune pe genunchi și articulații, se va putea reveni la ele după 2-3 luni sau când țesuturile sunt complet refăcute și se primește OK-ul de la medicul specialist în urma altei evaluări.
Medicul sau kinetoterapeutul sunt singurii care îți vor spune când poți face anumite mișcări. Sunt de evitat răsucirile piciorului, ghemuirea adâncă, alergatul sau săriturile.
Perioada de recuperare pentru ruptura de menisc variază în funcție de gravitatea leziunilor, de localizare, de gradul de afectare a mobilității sau de vârstă. Contează mult metodele de tratament, cât de mult respectă pacientul protocolul impus.
Dacă ruptura de menisc nu a necesitat intervenție chirurgicală, recuperarea se va face în 4-6 săptămâni. Dacă ruptura de menisc a necesitat operație, recuperarea se va face probabil într-o perioadă mai lungă, fiind necesare alte 6 săptămâni, urmate întotdeauna de terapie fizică obligatorie.
Stabilitatea și forța piciorului afectat vor fi testate înainte de a se reveni la activități normale. Piciorul afectat trebuie să aibă 85-90% din forța piciorului fără probleme înainte de a face orice fel de mişcări după perioada de recuperare.
