În acest articol, vom discuta despre simptomele, modalitățile de transmitere, metodele de diagnosticare și tratamentul pentru infecția cu Chlamydia, precum și despre modul în care puteți preveni infectarea și cum să discutați cu partenerul despre această problemă.
Ce este Chlamydia?
Chlamydia este o infectie bacteriana care se transmite prin contact sexual. Este una dintre cele mai comune boli cu transmitere sexuala (BTS) si poate afecta atat femeile cat si barbatii. Chlamydia poate afecta organele genitale, precum si ochii si gatul. Aceassta este cauzata de bacteria Chlamydia trachomatis.
Citește și: Impotența: Sfaturi pentru un stil de viață sănătos și o alimentație adecvată
Cum se transmite Chlamydia?
Chlamydia se poate transmite prin contact sexual cu o persoană infectată, inclusiv sex vaginal, anal sau oral. Persoanele care au mai mulți parteneri sexuali sau care nu utilizează prezervative au un risc mai mare de a contracta această infecție. Chlamydia poate fi transmisă chiar și în absența simptomelor evidente și poate fi răspândită de o persoană infectată care nu știe că are boala. Chlamydia poate fi, de asemenea, transmisă de la o mamă infectată la nou-născutul ei în timpul nașterii.
Citește și: Sindromul Klinefelter la bărbați: Ce trebuie să știți
Tipuri de Chlamydia
Există mai multe tipuri de bacterii Chlamydia, dar cele mai frecvente care afectează oamenii sunt Chlamydia trachomatis, Chlamydia pneumoniae și Chlamydia psittaci.
Chlamydia trachomatis este cel mai frecvent implicată în infecțiile cu transmitere sexuală și poate cauza infecții genitale la femei și bărbați, precum și infecții la nivelul ochilor și gâtului.
Chlamydia pneumoniae este responsabilă pentru infecțiile respiratorii, cum ar fi bronșita și pneumonia.
Chlamydia psittaci poate cauza o boală numită psitacoza, care este o infecție respiratorie cauzată de contactul cu păsări infectate, cum ar fi papagalii.
Citește și: HPV și negii genitali: ce trebuie să știți despre riscurile pentru sănătate
Chlamydia simptome
Infecția cu Chlamydia poate afecta atât femeile, cât și bărbații, dar este posibil să nu prezinte niciun simptom, mai ales în stadiile inițiale ale infecției.
Citește și: 29 de întrebări și răspunsuri despre deficitul caloric: tot ce trebuie să știi
Simptome Chlamydia la femei
- Descărcare vaginală anormală (cu miros neplăcut sau culoare neobișnuită)
- Durere sau senzație de arsură la urinare
- Sângerare între menstruații sau după sex
- Durere în abdomen sau în partea inferioară a spatelui
- Durere în timpul sexului
Simptome Chlamydia la bărbați
- Descărcare uretrală (de culoare albă, galbenă sau gri)
- Durere sau senzație de arsură la urinare
- Durere sau sensibilitate la nivelul testiculelor
Simptome la ambele sexe
- Durere sau sângerare la nivelul anusului, dacă infecția afectează și zona rectală
- Ochi roșii sau dureroși, secreții oculare sau sensibilitate la lumină, dacă infecția afectează și ochii.
Ce analize se fac pentru a depista Chlamydia?
Chlamydia poate fi diagnosticată prin teste de laborator. Cele mai comune teste pentru Chlamydia includ:
1. Testul PCR (Reacția în lanț polimerică) – acest test detectează materialul genetic al bacteriei Chlamydia și este considerat cel mai precis test pentru această infecție.
2. Testul de cultură – acest test implică creșterea bacteriilor Chlamydia într-o probă prelevată de la locul infectat. Cu toate acestea, acest test poate fi mai puțin sensibil decât PCR și poate dura mai mult timp pentru a obține rezultatele.
3. Test rapid de antigen – acest test implică detectarea antigenelor specifice Chlamydia într-o probă prelevată de la locul infectat. Acest test poate fi mai rapid decât celelalte teste, dar poate fi mai puțin precis.
Ce medic tratează infecția cu Chlamydia?
Pentru a trata Chlamydia, poți merge la medicul de familie, la medicul ginecolog sau la un medic specialist în boli cu transmitere sexuală (BTS). În funcție de simptome și de istoricul medical, medicul poate decide să trimită pacientul la un specialist în boli infecțioase sau la un specialist în urologie.
Infecția cu Chlamydia tratament
Tratamentul pentru infecția cu Chlamydia constă în administrarea unui antibiotic specific care să distrugă bacteriile Chlamydia trachomatis. Antibioticul cel mai frecvent utilizat pentru tratamentul Chlamydiei este azitromicina sau doxiciclina, administrate pe o perioadă de 7 zile.
Este important să urmezi cu strictețe instrucțiunile medicului și să termini întregul tratament, chiar dacă simptomele au dispărut.
De asemenea, este recomandat să eviți contactul sexual în timpul tratamentului și până la 7 zile după terminarea acestuia pentru a preveni răspândirea infecției și pentru a evita re-infectarea.
Este important să îți informezi partenerii sexuali și să le recomanzi să se testeze și să primească tratament dacă au fost expuși la Chlamydia.
Dacă ai avut contact sexual neprotejat cu un partener infectat, este posibil să fi fost expus la alte infecții cu transmitere sexuală și este recomandat să te testezi pentru aceste infecții, precum și pentru Chlamydia.
Este posibil să fie necesar să efectuezi teste de urmărire pentru a verifica dacă infecția cu Chlamydia a fost tratată cu succes și pentru a exclude o re-infectare. Discuți cu medicul tău despre orice simptome persistente sau noi care apar după tratamentul Chlamydiei.
Ce antibiotice sunt utilizate pentru a trata Chlamydia?
- Azitromicina – este un antibiotic din clasa macrolidelor și este adesea utilizat ca tratament de primă linie pentru Chlamydia. Azitromicina se administrează într-o singură doză orală sau pe parcursul a 7 zile, fiind la fel de eficientă în ambele variante.
- Doxiciclină – este un antibiotic din clasa tetraciclinelor și se administrează timp de 7 zile, de obicei în două doze zilnice. Doxiciclina este o altă opțiune de tratament eficientă pentru Chlamydia.
- Eritromicina – este un antibiotic din clasa macrolidelor și poate fi utilizat în cazurile în care pacientul nu tolerează azitromicina sau doxiciclina. Eritromicina se administrează timp de 7 zile.
Chlamydia tratament naturist
Remedii naturale pot ajuta la reducerea simptomelor și la îmbunătățirea sănătății în general.
- Usturoiul – usturoiul are proprietăți antimicrobiene și antiinflamatorii care pot ajuta la reducerea inflamației și la combaterea infecțiilor. Se poate adăuga usturoi în alimentație sau se pot lua suplimente cu usturoi.
- Coada-șoricelului – coada-șoricelului are proprietăți antibacteriene și antiinflamatorii și poate ajuta la reducerea inflamației în timpul infecțiilor cu transmitere sexuală. Se poate face ceai din coada-șoricelului sau se pot lua suplimente cu coada-șoricelului.
- Ceaiul verde – ceaiul verde are proprietăți antioxidante și antiinflamatorii care pot ajuta la reducerea inflamației și la îmbunătățirea sănătății în general. Se poate bea ceai verde sau se pot lua suplimente cu extract de ceai verde.
- Probioticele – probioticele sunt bacterii “bune” care trăiesc în sistemul digestiv și care pot ajuta la îmbunătățirea sistemului imunitar și la reducerea inflamației. Se pot lua suplimente cu probiotice sau se pot consuma alimente fermentate, cum ar fi iaurtul.
- Vitamina C – vitamina C este un antioxidant puternic și poate ajuta la îmbunătățirea sistemului imunitar și la reducerea inflamației. Se poate lua vitamina C sub formă de supliment sau se poate consuma alimente bogate în vitamina C, cum ar fi citricele.
- Echinacea – echinacea este o plantă care poate ajuta la îmbunătățirea sistemului imunitar și la reducerea inflamației. Se pot lua suplimente cu echinacea sau se poate face ceai din această plantă.
- Curcuma – curcuma are proprietăți antiinflamatorii puternice și poate ajuta la reducerea inflamației în timpul infecțiilor cu transmitere sexuală. Se poate adăuga curcuma în alimentație sau se pot lua suplimente cu curcuma.
- Ulei de oregano – uleiul de oregano are proprietăți antibacteriene puternice și poate ajuta la combaterea infecțiilor cu transmitere sexuală. Se poate adăuga ulei de oregano în alimentație sau se poate lua sub formă de supliment.
- Ghimbirul – ghimbirul are proprietăți antiinflamatorii și antimicrobiene și poate ajuta la reducerea inflamației
Când devine infecția cu Chlamydia urgență medicală?
Infecția cu Chlamydia poate deveni o urgență medicală în cazul unor complicații severe sau dacă este lăsată netratată. Persoanele care prezintă simptome precum dureri abdominale intense, sângerări vaginale anormale, febră sau greață după contactul sexual ar trebui să solicite imediat asistență medicală.
În cât timp se vindecă Chlamydia?
Durata tratamentului pentru Chlamydia depinde de antibioticul prescris de medic și de stadiul infecției. De obicei, tratamentul durează între 7 și 14 zile.
Poti sa te vindeci complet de Chlamydia?
Da, infecția cu Chlamydia poate fi complet vindecată prin tratament adecvat cu antibiotice. Cu toate acestea, este important să se detecteze și să se trateze infecția cât mai curând posibil pentru a preveni posibilele complicații.
Ce riscuri există dacă infecția cu Chlamydia nu este tratată?
Dacă infecția cu Chlamydia nu este tratată, poate duce la complicații grave de sănătate, atât la femei, cât și la bărbați. Unele dintre complicațiile posibile includ:
- Infertilitatea: Chlamydia netratată poate duce la infecții cronice ale tractului genital și la inflamații care pot bloca tuburile uterine sau pot duce la leziuni ale țesutului ovarian sau testicular, ceea ce poate duce la infertilitate.
- Sarcina ectopică: Infecția cu Chlamydia poate duce la inflamații ale trompelor uterine, ceea ce poate afecta capacitatea acestora de a transporta ovulele la uter. Aceasta poate duce la sarcini ectopice, care sunt o urgență medicală și pot fi fatale.
- Complicații în timpul sarcinii: Chlamydia poate fi transmisă de la mamă la copil în timpul nașterii, ceea ce poate duce la pneumonie sau conjunctivită la nou-născuți. De asemenea, infecția cu Chlamydia în timpul sarcinii poate crește riscul de avort spontan, naștere prematură sau naștere a unui copil cu greutate mică.
- Prostatita: La bărbați, Chlamydia netratată poate duce la prostatită, o inflamație a prostatei, care poate duce la durere și disconfort în zona pelviană.
- Artrita reactivă: Chlamydia poate cauza și artrită reactivă, o afecțiune inflamatorie a articulațiilor care poate provoca durere și rigiditate.
Este posibila reinfectarea cu Chlamydia?
Da, reinfectarea cu Chlamydia este posibilă. După ce ai fost tratat pentru Chlamydia, există un risc de reinfectare dacă ai contact sexual cu un partener infectat sau dacă nu ai finalizat tratamentul complet. Persoanele care au fost infectate cu Chlamydia au un risc crescut de a fi infectate din nou, dacă nu iau măsuri pentru a preveni reinfectarea.
Cât timp trebuie să aștepți după ce ai fost tratat pentru Chlamydia pentru a putea face sex fără prezervativ?
În general, medicii recomandă o perioadă de așteptare de cel puțin 7 zile după ce ai început tratamentul cu antibiotice pentru Chlamydia, înainte de a face sex fără prezervativ.
Este posibilă infectarea cu Chlamydia fără să faci sex?
Da, este posibil să te infectezi cu Chlamydia fără să faci sex. Infecția cu Chlamydia se poate transmite prin contact direct cu secrețiile infectate, cum ar fi secrețiile genitale, orale sau anale ale unei persoane infectate.
Acest contact poate fi realizat prin atingere, sărut, sex oral sau prin utilizarea obiectelor infectate (cum ar fi jucării sexuale) sau a toaletelor publice.
Ce trebuie să faci dacă ai avut contact sexual cu o persoană infectată cu Chlamydia?
Dacă ai avut contact sexual cu o persoană infectată cu Chlamydia, este important să te adresezi imediat medicului pentru a fi testat și tratat.
Cine este cel mai expus riscului de a se infecta cu Chlamydia?
Persoanele care sunt sexual active și nu utilizează prezervativul în mod constant sunt cel mai expuse riscului de a se infecta cu Chlamydia. Persoanele sub 25 de ani sunt, de asemenea, mai predispuse la infecția cu Chlamydia decât cele mai în vârstă, iar femeile sunt mai predispuse la Chlamydia decât bărbații.
De asemenea, persoanele care au mai mult de un partener sexual sau care au parteneri sexuali cu risc crescut, cum ar fi persoanele infectate cu alte infecții cu transmitere sexuală, sunt mai predispuse la infecția cu Chlamydia
Persoanele cu istoric de infecții cu transmitere sexuală sau cu parteneri sexuali noi sunt, de asemenea, la un risc mai mare de a dezvolta infecția cu Chlamydia.
Diferențe între infecția cu Chlamydia și alte boli prin transmitere sexuală
Care este diferența între infecția cu Chlamydia și gonoree?
Chlamydia și gonoreea sunt două infecții cu transmitere sexuală distincte cauzate de bacterii diferite.
Gonoreea, pe de altă parte, este cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae și poate afecta, de asemenea, femeile și bărbații.
Această infecție poate fi, de asemenea, asimptomatică sau poate provoca simptome similare cu cele ale Chlamydiei, cum ar fi secreții anormale, durere la urinare și durere în timpul actului sexual.
În plus, gonoreea poate provoca unele simptome suplimentare, cum ar fi dureri de gât sau ochi roșii și dureroși.
Deși simptomele pot fi similare, gonoreea și Chlamydia sunt infecții diferite și necesită tratamente specifice cu antibiotice diferite.
Agentul patogen: Chlamydia este cauzată de bacteriile Chlamydia trachomatis, în timp ce alte boli cu transmitere sexuală pot fi cauzate de alte bacterii (cum ar fi Neisseria gonorrhoeae care cauzează gonoreea) sau virusuri (cum ar fi papilomavirusul uman care cauzează negi genitali sau cancer cervical).
Simptome: Simptomele Chlamydiei pot fi ușoare sau absente, mai ales la femei, în timp ce alte boli cu transmitere sexuală pot prezenta simptome diferite. De exemplu, gonoreea poate produce simptome precum durere la urinare sau secreții vaginale sau uretrale.
Complicații: Chlamydia netratată poate duce la complicații cum ar fi inflamația pelviană sau infertilitatea, în timp ce alte boli cu transmitere sexuală pot produce alte complicații. De exemplu, infecția cu virusul herpes simplex poate duce la apariția de răni dureroase în zona genitală.
Diagnosticare: Există diferite metode de diagnosticare pentru Chlamydia și alte boli cu transmitere sexuală. De exemplu, infecția cu HIV poate fi diagnosticată prin testarea sângelui pentru anticorpi sau pentru ARN-ul virusului, în timp ce Chlamydia poate fi diagnosticată prin teste de amplificare a acidului nucleic sau prin testarea anticorpilor.
Tratament: Tratamentul Chlamydiei și al altor boli cu transmitere sexuală poate fi diferit în funcție de agentul patogen și de simptomele prezente. De exemplu, Chlamydia poate fi tratată cu antibiotice, în timp ce herpesul genital poate fi tratat cu antivirale.
Cum să vorbești cu partenerul despre infecția cu Chlamydia?
Sfaturi despre cum să abordezi acest subiect cu partenerul tău:
- Fi deschis și sincer: Spune-i partenerului tău despre faptul că ai fost testat pentru Chlamydia și că ai fost diagnosticat cu această infecție.
- Informează-te: Fii pregătit să împărtășești informații despre Chlamydia și cum se poate transmite.
- Încurajează-l să facă și el testul: Sugerează partenerului tău să se testeze și să obțină tratament dacă este necesar. În acest fel, veți fi amândoi siguri că sunteți sănătoși.
- Fii empatic: Înțelege că poate fi greu pentru partenerul tău să discute despre sănătatea sexuală. Fii empatic și ascultă ce are de spus.
- Planificați împreună următorii pași: Împărtășește cu partenerul tău cum veți gestiona boala și cum vă veți asigura că nu vă veți infecta din nou.
- Reamintește-i importanța prevenirii: Discută despre utilizarea prezervativelor și alte măsuri de prevenire a infecțiilor cu transmitere sexuală.
- Încurajează-l să își informeze și el partenerii anteriori: Sugerează-i partenerului tău să informeze și pe alți parteneri sexuali anteriori pentru a preveni răspândirea bolii.
Chlamydia în sarcină
Poți să rămâi însărcinată dacă ai Chlamydia?
Da, este posibil să rămâi însărcinată dacă ai Chlamydia, iar infecția poate avea consecințe negative asupra sănătății tale și a fătului.
Infecția cu Chlamydia poate afecta tuburile uterine, ceea ce poate duce la infertilitate și la creșterea riscului de sarcină ectopică (o sarcină care se dezvoltă în afara uterului, de obicei în tuburile uterine).
Ce riscuri există dacă ai Chlamydia și ești însărcinată?
Dacă ești însărcinată și ai Chlamydia, există riscuri pentru tine și pentru fătul tău. Iată câteva dintre acestea:
1. Naștere prematură: Infecția cu Chlamydia poate crește riscul de naștere prematură, ceea ce poate avea consecințe negative asupra sănătății copilului.
2. Infectarea fătului: Infecția cu Chlamydia poate fi transmisă la făt în timpul sarcinii sau la naștere, ceea ce poate duce la complicații cum ar fi conjunctivita și pneumonie.
3. Ruptura prematură a membranelor: Infecția cu Chlamydia poate crește riscul de ruptură prematură a membranelor (ruptura a sacului de lichid amniotic care protejează fătul).
4. Infertilitate: Infecția cu Chlamydia poate duce la inflamația tuburilor uterine și la cicatrizarea acestora, ceea ce poate duce la infertilitate.
Ce teste se fac pentru depistarea Chlamydiei la nou-născuți?
În cazul nou-născuților, Chlamydia poate fi detectată prin intermediul unor teste specifice care pot include:
- Testarea secrețiilor ochilor: În cazul în care nou-născutul prezintă conjunctivită (inflamație a conjunctivei), medicul poate preleva o probă de secreție din ochi pentru a fi testată în laborator.
- Testarea secrețiilor nazale și gâtului: Dacă nou-născutul prezintă simptome de pneumonie (cum ar fi tuse, dificultăți de respirație sau febră), medicul poate preleva o probă de secreție din nazal și gât pentru a fi testată în laborator.
- Testarea sângelui: În cazul în care nou-născutul prezintă simptome severe sau a fost expus la Chlamydia, medicul poate solicita o analiză de sânge pentru a detecta prezența anticorpilor specifici ai bacteriei.
Cum se tratează Chlamydia la nou-născuți?
Tratamentul Chlamydiei la nou-născuți depinde de simptomele și starea generală de sănătate a copilului, precum și de gradul de infecție. Infecția cu Chlamydia poate fi tratată la nou-născuți cu antibiotice, care sunt administrate pe cale orală sau intravenoasă.
Antibioticele utilizate pentru tratarea Chlamydiei la nou-născuți pot include eritromicina sau azitromicina. În cazul în care nou-născutul are o infecție severă sau complicații, poate fi necesară internarea în spital pentru a primi tratament adecvat.
