De cele mai multe ori, nervozitatea la copii poate fi trecută cu vederea și pusă pe seama unui comportament sfidător specific vârstei. Când însă aceste situații persistă, este nevoie de o analiză atentă și de evaluarea unui specialist. Iritarea poate să fie semnalul unei tulburări reale, motiv pentru care este important ca părintele să caute ajutor specializat. Terapia poate să fie o soluție eficientă atât pentru îmbunătățirea conduitei juniorului, dar și pentru reglarea mediului în familie.
De cele mai multe ori, nervozitatea la copii poate fi trecută cu vederea și pusă pe seama unui comportament sfidător specific vârstei. Când însă aceste situații persistă, este nevoie de o analiză atentă și de evaluarea unui specialist. Iritarea poate să fie semnalul unei tulburări reale, motiv pentru care este important ca părintele să caute ajutor specializat. Terapia poate să fie o soluție eficientă atât pentru îmbunătățirea conduitei juniorului, dar și pentru reglarea mediului în familie. Descoperă în materialul următor mai multe informații despre nervozitate la copii, principalele cauze ale ei, dar și metode care se recomandă pentru tratarea acesteia.
Ce poate ascunde nervozitatea la copii
Poate ai observat și tu că unii copii prezintă un grad mai ridicat de nervozitate decât alții. Astfel de manifestări pot avea loc prin prisma contextului în care se află, care nu este unul familial lor, însă în cazul în care acestea se repetă este important să se descopere adevăratele cauze din spatele lor. Ca să se spulbere orice motiv de îngrijorare, este important ca părintele să ia atitudine și să ceară părerea medicului specialist.
Principalele cauze
O astfel de conduită poate avea în spate prezența unor tulburări sau afecțiuni care nu trebuie lăsate netratate. Spre exemplu, iritabilitatea poate reflecta o anxietate neidentificată, în special la copiii care nu dețin încă vocabularul emoțional necesar ca să-și explice neliniștile. Un copil anxios poate deveni ușor frustrat sau furios atunci când simte presiune, anticipare negativă sau teamă de eșec. În alte situații, nervozitatea poate ascunde simptome ale depresiei, care la copii se manifestă diferit față de adulți. De asemenea, mediul familial joacă și el un rol major. Juniorii expuși la stres cronic, conflicte, schimbări majore sau lipsa unei rutine previzibile pot deveni mult mai sensibili și reactivi. Ei nu se simt în siguranță acasă și au tendința să își manifeste această trăire prin nervozitate. Pe de altă parte, problemele de somn, suprastimularea digitală sau dificultățile școlare pot amplifica tensiunea interioară. Nervozitatea la copii mai poate fi explicată prin prezența ADHD, dar și a tulburării de opoziție sau a tulburării de învățare. Pentru un diagnostic precis este important însă să se consulte medicul specialist.
Cum pot interveni părinții
Pe lângă ajutorul terapeutului, părinții trebuie să asigure un climat în care să existe liniște, armonie și înțelegere. De altfel, aceștia trebuie să facă front comun și să stabilească limite clare. Este important ca și comportamentul lor să fie unul predictibil și constant pentru copil. În acest fel, când adulții vor reacționa similar, juniorul va avea un sentiment de siguranță. Conflictele, certurile și neînțelegerile în familie pot duce la haos pentru cel mic, al cărui comportament va fi puternic afectat de ceea ce trăiește acasă.
Alte metode de ajutor pentru copii
Psihoterapia este principala ramură de ajutor în cazul nervozității copiilor. În plus, părinții pot face consiliere cu terapeutul, astfel încât să se stabilească exact situația juniorului, dar și cea de acasă, precum și reguli comune. Terapia poate juca un rol esențial în reducerea nervozității la copii, deoarece intervine direct asupra mecanismelor emoționale și comportamentale care stau la baza iritabilității. Ajută la îmbunătățirea conduitei juniorului și la identificarea cauzelor ei, scrie The Conversation. Este important însă de precizat că acest proces este de durată și poate necesita luni sau chiar ani de muncă, în funcție de situația existentă. Pe lângă aceste sesiuni, dacă specialistul consideră, se poate recomanda și un plan medicamentos.
Sursa foto: freepick.com
