Ce este tulburarea de depersonalizare și derealizare?
Tulburarea de depersonalizare și derealizare (TDD) este o afecțiune mintală caracterizată de o senzație persistentă sau recurentă de a fi detasat sau separat de sine și de mediul înconjurător, respectiv de o senzație de irrealitate sau destrămare a mediului înconjurător.
Persoanele care suferă de tulburarea de depersonalizare și derealizare pot simți că trăiesc într-un vis sau că urmăresc viața lor din afară. Aceste simptome pot fi atât fizice, cât și emoționale și pot interfera semnificativ cu viața de zi cu zi a unei persoane.
TDD este considerată o tulburare de disociere și este inclusă în categoria tulburărilor de disociere și de conversie în Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5).
Citește și: Cum se transmite infecția cu Chlamydia și cum poți preveni infectarea
Simptomele depersonalizării
Simptomele depersonalizării pot include:
- Senzația că trăiești într-un vis sau că ești în afara corpului tău
- O senzație de detasare de sine sau de sentimentul că nu ești tu însuți
- Dificultate în a se conecta emoțional cu ceilalți sau cu evenimentele din viața ta
- Senzația că gândurile, sentimentele și acțiunile tale sunt separate de tine sau că nu sunt controlate de tine
- O senzație de gol interior sau de a fi lipsit de emoții
- O senzație de confuzie sau de neclaritate mentală
- Dificultate în a se concentra sau în a lua decizii
- O senzație de nerealitate sau destrămare față de mediul înconjurător
- Dificultăți de percepție a formelor, dimensiunilor sau distanțelor
- Senzația de a fi blocat în propria minte sau de a fi captiv în propria minte.
Aceste simptome pot fi temporare sau pot persista timp îndelungat, de la câteva minute la câteva luni sau chiar ani.
Persoanele care suferă de depersonalizare pot avea, de asemenea, atacuri acute de depersonalizare care pot fi declanșate de stres sau anxietate severă.
Citește și: Cimbrișorul – planta minune care poate îmbunătăți starea ta de sănătate
Simptomele derealizării
Simptomele derealizării pot include:
- O senzație de nerealitate sau destrămare față de mediul înconjurător
- O senzație că mediul înconjurător pare diferit sau străin
- Dificultate în a percepe obiectele sau oamenii într-un mod clar sau realist
- O senzație de distanțare față de lumea fizică sau de a trăi într-un vis
- O senzație de confuzie sau dezorientare spațială
- Dificultate în a se concentra sau în a lua decizii
- Simptome vizuale, cum ar fi vedere încețoșată sau distorsionată
- Simptome auditive, cum ar fi sunete înfundate sau distorsionate
- Simptome somatice, cum ar fi amețeli sau furnicături
- Senzația că timpul trece prea repede sau prea încet.
Simptomele derealizării pot fi temporare sau pot persista timp îndelungat, de la câteva minute la câteva luni sau chiar ani.
Persoanele care suferă de derealizare pot avea, de asemenea, atacuri acute de derealizare care pot fi declanșate de stres sau anxietate severă.
Care sunt simptomele depersonalizării acute?
Simptomele depersonalizării acute pot fi:
- Senzația că sunteți separați de sinele vostru sau de propriile acțiuni, ca și cum ați fi un observator extern al propriului corp și comportament.
- Sentimente de irrealitate sau destrămare față de mediul înconjurător, ca și cum ați fi intrat într-un vis sau într-un film.
- O scădere a sensibilității și a emoțiilor personale, precum și o lipsă de legătură cu lumea din jur.
- O sensație de gol interior sau de gol emotional, care poate fi însoțită de sentimente de anxietate sau depresie.
- Pierderea memoriei sau probleme de concentrare, uneori însoțite de amețeli sau senzații de leșin.
Cum este diagnosticată tulburarea de depersonalizare și derealizare?
Diagnosticarea tulburării de depersonalizare și derealizare (TDD) se face de către un specialist în sănătate mentală, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru.
Diagnosticul pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare, specialistul va evalua simptomele și va căuta semnele de detasare sau de irrealitate în ceea ce privește sinele și mediul înconjurător.
Diagnosticul pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare se bazează, de obicei, pe o evaluare psihologică și medicală completă, care poate include:
- O discuție cu pacientul despre simptome și experiențele sale
- O examinare fizică pentru a exclude alte probleme medicale care pot cauza simptome similare
- O evaluare a istoricului medical și psihiatric al pacientului
- O evaluare a stresului și a evenimentelor de viață care ar putea fi declanșatoare pentru simptome
- Un set de teste psihologice și de auto-raportare, cum ar fi Chestionarul de depersonalizare și derealizare (DERS-Q), care poate ajuta la evaluarea severității simptomelor.
Diagnosticul de TDD se face, de obicei, pe baza criteriilor din Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5).
Pentru a fi diagnosticat cu TDD, o persoană trebuie să aibă simptome de depersonalizare sau derealizare care sunt persistente sau recurente și care interferează semnificativ cu viața de zi cu zi.
Care sunt cauzele depersonalizării și derealizării?
Cauzele exacte ale depersonalizării și derealizării nu sunt încă pe deplin cunoscute, dar există mai multe teorii și factori care pot contribui la dezvoltarea acestor tulburări.
Printre acestea se numără:
- Stresul și anxietatea severă – stresul și anxietatea pot provoca derealizare sau depersonalizare ca o modalitate de a face față emoțiilor și de a evita stresul.
- Trauma sau abuzul fizic sau emoțional – persoanele care au experimentat traume sau abuzuri în copilărie sau în viața adultă pot dezvolta depersonalizare și derealizare ca modalitate de a se proteja de durere sau de a evita traumele viitoare.
- Tulburări de disociere – persoanele cu tulburări de disociere, cum ar fi tulburarea de personalitate multiplă, pot experimenta depersonalizare și derealizare.
- Consumul de droguri și alcool – anumite droguri și alcoolul pot cauza depersonalizare și derealizare, fie în timpul utilizării, fie după ce efectele acestora dispar.
- Tulburări psihiatrice – persoanele cu tulburări psihiatrice, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de stres post-traumatic sau tulburarea de panică, pot experimenta depersonalizare și derealizare.
- Factori genetici – există dovezi că anumite gene pot fi implicate în dezvoltarea depersonalizării și derealizării.
- Factori neurobiologici – există cercetări care sugerează că anumite anomalii neurologice sau chimice pot juca un rol în dezvoltarea tulburarii de depersonalizare și derealizare.
Tratament pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare
Tratamentul pentru depersonalizare și derealizare poate fi complex și implică adesea o combinație de terapie psihologică și medicamente.
- Terapia psihologică – terapia cognitiv-comportamentală (TCC) poate fi eficientă în tratarea depersonalizării și derealizării. TCC poate ajuta pacientul să învețe să identifice și să modifice gândurile și comportamentele care contribuie la simptomele depersonalizării și derealizării.
- Medicamente – anumite medicamente, cum ar fi antidepresivele, antipsihoticele și anxioliticele, pot fi utilizate pentru a trata depersonalizarea și derealizarea, dar trebuie prescrise cu precauție și sub supraveghere medicală atentă.
- Relaxare și tehnici de gestionare a stresului – meditația, yoga, tehnici de respirație și alte tehnici de relaxare pot ajuta la reducerea anxietății și a stresului, ceea ce poate reduce simptomele depersonalizării și derealizării.
- Evitarea drogurilor și a alcoolului – evitarea consumului de droguri și alcool poate ajuta la prevenirea sau reducerea simptomelor in tulburarea de depersonalizare și derealizare.
Tratament medicamentos pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare
Există anumite medicamente care pot fi utilizate pentru tratarea depersonalizării și derealizării, dar trebuie prescrise cu precauție și sub supraveghere medicală atentă.
Acestea includ:
- Antidepresive – anumite antidepresive, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), pot fi eficiente în reducerea simptomelor de depersonalizare și derealizare. Aceste medicamente pot lua câteva săptămâni sau chiar luni pentru a produce efectul maxim și pot avea efecte secundare.
- Antipsihotice – unele antipsihotice, cum ar fi olanzapina și aripiprazolul, pot fi utile în reducerea simptomelor depersonalizării și derealizării. Aceste medicamente pot avea efecte secundare grave și trebuie luate sub supraveghere medicală atentă.
- Anxiolitice – anumite anxiolitice, cum ar fi benzodiazepinele, pot fi utilizate pentru a ajuta la calmarea anxietății și a simptomelor de depersonalizare și derealizare. Aceste medicamente pot fi utile pe termen scurt, dar pot fi periculoase pe termen lung și pot duce la dependență.
Cum poate fi tratată tulburarea de depersonalizare și derealizare la copii?
Tratamentul depersonalizării și derealizării la copii se bazează pe aceleași principii ca și tratamentul adulților și poate include terapie psihologică, medicamente sau o combinație a acestora.
Terapia psihologică este adesea recomandată ca primă opțiune de tratament pentru copiii cu depersonalizare și derealizare.
Terapiile cognitive comportamentale (TCC) sunt unele dintre cele mai utilizate terapii și implică ajutarea copilului să învețe să recunoască și să gestioneze gândurile, emoțiile și comportamentele care pot agrava simptomele.
Terapia de acceptare și angajament poate fi, de asemenea, utilă pentru copiii cu tulburarea de depersonalizare și derealizare, deoarece se concentrează pe dezvoltarea abilităților de a face față și de a accepta simptomele fără a le evita sau suprima.
Cum poate fi tratată tulburarea de depersonalizare și derealizare la adolescenți?
Tratamentul pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare la adolescenți poate fi similar cu cel pentru adulți, adică poate include terapie psihologică, medicamente sau o combinație a acestora.
Cum poate fi tratată tulburarea de depersonalizare și derealizare la vârstnici?
Tratamentul pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare la vârstnici poate varia în funcție de cauzele subiacente ale tulburării. În general, tratamentul poate include o combinație de terapie psihologică și medicație.
Tratamente ayurvedice pentru depersonalizare și derealizare
Tulburarea de depersonalizare și derealizare poate fi tratată în moduri diferite, inclusiv prin abordări ayurvedice.
În Ayurveda, tulburarea de depersonalizare și derealizare este considerata tulburăre ale vata dosha, care poate fi echilibrată prin adoptarea unui stil de viață sănătos și prin utilizarea plantelor medicinale.
Iată câteva tratamente ayurvedice pe care le puteți încerca pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare:
- Yoga: Practicarea yoga poate ajuta la reducerea stresului și anxietății, ceea ce poate îmbunătăți simptomele depersonalizării și derealizării.
- Meditație: Meditația poate ajuta la reducerea stresului și anxietății și poate îmbunătăți starea de spirit.
- Aromoterapie: Utilizarea uleiurilor esențiale precum lavanda, menta sau rozmarin poate ajuta la relaxarea sistemului nervos și la reducerea anxietății.
- Dieta echilibrată: O dietă echilibrată care include alimente cu proprietăți de încălzire și relaxare poate ajuta la echilibrarea vata dosha. De exemplu, alimente precum ghimbirul, cardamomul și turmericul sunt bune pentru echilibrarea vata.
- Terapia cu plante medicinale: Unele plante medicinale, cum ar fi ashwagandha, brahmi și ginkgo biloba, pot fi benefice pentru tratarea depersonalizării și derealizării.
Alte terapii utile pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare
- Terapia prin artă
- Terapia prin hipnoză
- Terapia cu acupunctură
- Terapia prin dans și mișcare
- Terapia prin aromaterapie
- Terapia prin masaj
- Terapia prin chiropractică
- Terapia prin reiki
- Terapia prin cristale
- Terapia prin râs
- Terapia prin sunet
- Terapia prin lumină
- Terapia prin plante și ierburi
Există vreo dietă care poate ajuta la tratarea depersonalizării și derealizării?
Nu există o dietă specifică care să fie cunoscută ca fiind utilă în tratarea depersonalizării și derealizării. Cu toate acestea, există unele sugestii cu privire la nutriție și stilul de viață care pot ajuta la menținerea unei stări bune de sănătate mentală și fizică.
Acestea includ:
- O alimentație sănătoasă – o dietă echilibrată, bogată în legume, fructe, cereale integrale și proteine sănătoase poate ajuta la menținerea unui nivel constant de energie și la prevenirea fluctuațiilor bruște ale glicemiei care pot afecta starea de spirit.
- Consumul moderat de alcool și cafeină – consumul excesiv de alcool și cafeină poate agrava anxietatea și simptomele depersonalizării și derealizării.
- Activitate fizică regulată – exercițiile fizice pot ajuta la eliberarea de endorfine și la reducerea stresului și anxietății, ceea ce poate reduce simptomele depersonalizării și derealizării.
- Odihna adecvată – odihna și somnul adecvat pot ajuta la menținerea unei stări bune de sănătate mentală și fizică.
- Reducerea stresului – tehnici de reducere a stresului, cum ar fi meditația, yoga și respirația profundă, pot ajuta la reducerea anxietății și a simptomelor pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare.
Ce alte afecțiuni pot fi asociate cu tulburarea de depersonalizare și derealizare?
Tulburarea de depersonalizare și derealizare poate fi asociată cu alte tulburări de sănătate mentală, precum tulburarea de anxietate, tulburarea de stres posttraumatic (TSPT), tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), tulburarea de panică și tulburarea disociativă.
De asemenea, poate fi asociată cu tulburări de personalitate, cum ar fi tulburarea borderline de personalitate (TBP) sau tulburarea evitantă de personalitate (TEP).
Deși aceste tulburări sunt separate, ele pot fi legate și pot fi prezente împreună la un individ. De exemplu, depersonalizarea și derealizarea pot fi simptome ale TSPT, iar aceste tulburări pot fi prezente împreună în cazul unui individ cu TBP.
Întrebări frecvente
Care este impactul depersonalizării și derealizării asupra calității vieții?
Tulburarea de depersonalizare și derealizare poate afecta negativ calitatea vieții unei persoane într-o serie de moduri.
Persoanele care suferă de aceste simptome pot experimenta o pierdere a sensului de sine și a legăturilor lor cu lumea din jur. Acest lucru poate duce la sentimente de izolare, dezechilibru și alienare.
Simptomele depersonalizării și derealizării pot interfera cu capacitatea de a lucra, de a învăța și de a menține relații sănătoase.
Pe termen lung, depersonalizarea și derealizarea netratate pot duce la dezvoltarea unor tulburări de sănătate mentală mai grave, precum tulburarea de anxietate, depresia sau tulburarea de stres posttraumatic.
Există vreo diferență între depersonalizare și starea de transă?
Da, există o diferență între depersonalizare și starea de transă.
Depersonalizarea este o tulburare mentală în care o persoană se simte dezconectată de sine, de corpul său sau de realitatea din jur.
Aceasta poate fi însoțită de sentimente de pierdere a controlului sau de irrealitate.
Pe de altă parte, starea de transă este o experiență tranzitorie în care o persoană se concentrează profund asupra unei singure experiențe sau activități, cum ar fi meditația sau hipnoza.
În timpul unei stări de transă, o persoană poate avea senzația de a fi într-o lume separată sau de a fi încetinită sau accelerată.
Diferența dintre cele două este că depersonalizarea este o experiență patologică și persistentă care poate interfera cu funcționarea zilnică a unei persoane, în timp ce starea de transă este o experiență normală și tranzitorie, care poate fi benefică în anumite circumstanțe, cum ar fi meditația sau terapia prin hipnoză.
Cum poate fi depersonalizarea diferențiată de alte afecțiuni mintale?
Depersonalizarea poate fi diferențiată de tulburarea de anxietate prin faptul că persoanele cu depersonalizare pot simți o pierdere de conexiune cu sinele și lumea din jur, în timp ce persoanele cu anxietate pot avea simptome precum teama, neliniștea și îngrijorarea excesivă.
Depersonalizarea poate fi diferențiată de tulburarea de disociere prin faptul că depersonalizarea se referă în principal la simptome care afectează conștiința de sine, în timp ce tulburarea de disociere poate include și alte simptome, cum ar fi amnezie sau pierderea temporală a cunoștințelor.
Depersonalizarea poate fi diferențiată de tulburarea de personalitate borderline prin faptul că depersonalizarea este adesea tranzitorie și poate apărea ca răspuns la stres sau anxietate, în timp ce tulburarea de personalitate borderline este o afecțiune persistentă și afectează modul în care o persoană gândește, simte și interacționează cu lumea.
Care este durata tratamentului pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare?
Durata tratamentului pentru depersonalizare și derealizare poate varia în funcție de gravitatea și cauzele subiacente ale tulburării.
De asemenea, poate fi influențată de răspunsul individual al pacientului la terapie.
Tratamentul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung și poate include terapie psihologică, medicație sau o combinație a ambelor.
În general, tratamentul trebuie să fie individualizat și adaptat nevoilor specifice ale pacientului.
Uneori, simptomele de depersonalizare și derealizare pot fi rezolvate în câteva săptămâni sau luni de la debutul lor.
În alte cazuri, tratamentul poate fi necesar pe o perioadă mai lungă de timp pentru a obține o îmbunătățire semnificativă a simptomelor și pentru a preveni recurențele.
Cum să îți ajuti prietenii sau rudele care suferă de depersonalizare și derealizare?
Dacă aveți prieteni sau rude care suferă de tulburarea de depersonalizare și derealizare, este important să le oferiți sprijin emoțional și să încurajați căutarea de ajutor profesional.
Iată câteva sfaturi care pot ajuta:
Ascultați-le fără judecată: Lăsați-i să vorbească despre simptomele lor și despre cum se simt fără să-i judecați sau să minimizați ceea ce simt.
Încurajați-i să căute ajutor profesional: Sugerați-le să consulte un medic sau un psiholog pentru a primi tratament și sprijin.
Oferiți sprijin emoțional: Arătați-le că sunteți acolo pentru ei, că îi susțineți și că îi înțelegeți.
Încurajați activitățile relaxante: Activitățile de relaxare, cum ar fi meditația, yoga sau plimbările în natură, pot ajuta la reducerea stresului și anxietății.
Fiți răbdători: Depersonalizarea și derealizarea pot fi simptome persistente și pot fi dificil de tratat. Fiți răbdători și înțelegători cu persoana afectată.
Încurajați un stil de viață sănătos: Un stil de viață sănătos, cu o alimentație echilibrată și activitate fizică regulată, poate ajuta la reducerea simptomelor depersonalizării și derealizării.
Oferiți sprijin pentru a face față situațiilor stresante: Persoanele care suferă de depersonalizare și derealizare pot avea dificultăți în a face față situațiilor stresante.
Încurajați-le să ia pauze regulate și să caute sprijin suplimentar atunci când este nevoie.
Depersonalizare și derealizare: Implicații asupra calității vieții
Tulburarea de depersonalizare și derealizare poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții unei persoane, afectând în mod negativ atât starea psihologică, cât și cea fizică. Persoanele care suferă de această tulburare pot experimenta sentimente puternice de disconfort, anxietate, frică sau dezorientare.
Depersonalizarea și derealizarea pot duce la o pierdere a sensului de identitate personală și pot afecta relațiile cu cei din jur. De asemenea, pot interfera cu abilitatea de a efectua sarcini zilnice și de a funcționa normal în viața de zi cu zi.
Această tulburare poate afecta, de asemenea, capacitatea de a învăța și de a se concentra. Când simptomele sunt severe, este posibil ca o persoană să nu poată să se concentreze sau să își amintească informații esențiale, cum ar fi numele unei persoane sau adresa de domiciliu.
Depersonalizarea și derealizarea pot avea, de asemenea, un impact asupra sănătății fizice. De exemplu, acestea pot duce la insomnie, oboseală cronică sau probleme gastro-intestinale.
Prin urmare, este important ca persoanele care experimentează aceste simptome să caute ajutor medical și să înceapă un tratament adecvat. În plus, sprijinul emoțional și psihologic din partea familiei, prietenilor și terapeuților poate fi deosebit de important pentru îmbunătățirea calității vieții persoanei afectate.
