More
    AcasăMedicinăCum să Îngrijești un Pacient cu Erizipel la Domiciliu

    Cum să Îngrijești un Pacient cu Erizipel la Domiciliu

    Erizipelul (erizipel pernio) este o infecție streptococică a pielii care afectează, de obicei, membrele inferioare, dar poate să apară și în alte zone ale corpului. Această afecțiune este cauzată în principal de bacteria Streptococcus pyogenes, care poate pătrunde în organism prin leziuni minore ale pielii sau prin fisuri la nivelul acesteia. Mai este, de asemenea, cunoscut sub denumirea de “dermatită streptococică”.

    Citește și: Recuperarea după operația de fibrom uterin

    Erizipelul este o afecțiune cu o istorie îndelungată și o prezență semnificativă în medicina umană. Cu toate că este considerată o boală relativ rară în societatea modernă, importanța sa nu poate fi subestimată.

    Există mai multe motive pentru care acest subiect este esențial:

    1. Sănătate publică: poate avea un impact semnificativ asupra sănătății publice dacă nu este controlat corespunzător. Prevenirea și tratarea bolii sunt esențiale pentru a evita răspândirea acesteia în comunități.
    2. Complicații: Neglijarea tratamentului poate duce la complicații grave, cum ar fi celulită, abcese sau infecții sistemice. Cunoașterea simptomelor și diagnosticul timpuriu pot preveni agravarea afecțiunii.
    3. Evoluția bolii: În ciuda progreselor medicale, erizipelul poate reprezenta o provocare în tratament, iar în unele cazuri poate reveni sub formă de recidive. Cunoașterea cauzelor, a modurilor de transmitere și a factorilor de risc este esențială pentru gestionarea acestei afecțiuni.
    4. Educare și conștientizare: Un nivel mai mare de conștientizare și la măsurile preventive poate ajuta la reducerea incidenței bolii. O informare adecvată a publicului poate contribui la prevenirea răspândirii acestei infecții.

    În continuare, vom explora mai în detaliu istoria, cauzele, simptomele, diagnosticul, tratamentul și prevenirea erizipelului, pentru a oferi o imagine comprehensivă asupra acestei afecțiuni.

    - Articolul continua mai jos-
    marketing medical

    Istoria erizipelului (erizipel pernio)

    Termenul “erizipel” provine din limba greacă veche, unde “erys” înseamnă “roșu” și “pella” înseamnă “piele”. Numele este sugestiv pentru aspectul caracteristic al bolii, care se manifestă printr-o roșeață intensă a pielii. Cu toate acestea, denumirea nu a fost folosită de la început, și boala a fost cunoscută sub diverse nume de-a lungul istoriei, cum ar fi “fucoasă,” “stafilodermie,” sau “celulită erizipelatoidă.”

    Răspândirea bolii în trecut

    Erizipelul a fost o boală cunoscută în istorie încă din Antichitate. Documentele medicale din Egiptul antic conțin referințe la afecțiuni cutanate similare erizipelului. În Evul Mediu, boala era deseori asociată cu condiții de viață precare, igienă insuficientă și sărăcie. Epidemii au fost frecvente în Europa în perioadele de război și foamete, când condițiile de trai erau extrem de dificile. Aceste epidemii afectau adesea populația rurală, care era mai expusă la leziuni minore și igienă precară.

    Prevalența erizipelului astăzi

    În prezent, este mai puțin răspândit decât în trecut, datorită îmbunătățirii igienei și accesului la tratament medical adecvat. Totuși, boala nu a dispărut complet și poate apărea în comunități sau zone în care igiena personală și condițiile de trai sunt deficitare.

    Persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau cu afecțiuni preexistente, cum ar fi diabetul, sunt mai susceptibile să dezvolte erizipel. În plus, poate să reapară (recidive) în unele cazuri, deși aceste situații sunt mai rare în zilele noastre.

    Tipuri de erizipel

    1. Erizipel clasic: Aceasta este cea mai obișnuită formă. Se caracterizează prin roșeață intensă a pielii, umflare, durere și inflamație localizată. Marginile leziunii sunt bine delimitate, iar boala se răspândește rapid. Adesea afectează membrele inferioare, dar poate apărea și în alte zone ale corpului.
    2. Erizipel bulos: implică formarea de vezicule sau blistere umplute cu lichid în zona afectată. Poate crea ulcerații, care pot fi mai dureroase și pot necesita o îngrijire specială.
    3. Erizipel recurent: Unele persoane experimentează recidive ale erizipelului, adică reapariția bolii după o perioadă de remisiune. Acest lucru poate fi frustrant și necesită o atenție specială pentru a preveni recidivele repetate.
    4. Erizipel facial: afectează în mod specific fața, în special zonele din jurul ochilor și a gurii. De obicei, este mai puțin frecventă decât erizipelul membrului inferior.
    5. Erizipel recidivant: se caracterizează prin reapariții frecvente ale erizipelului la aceeași persoană, chiar după tratamentul corect cu antibiotice.
    6. Erizipel eczematos: Uneori, poate apărea la persoanele cu eczeme cronice. Această combinație de afecțiuni poate face mai dificilă gestionarea bolii.

    Cauzele erizipelului

    Erizipelul este cauzat în principal de o bacterie numită Streptococcus pyogenes, care este cunoscută și sub denumirea de grup A de streptococi beta-hemolitici. Acești streptococi sunt responsabili de o varietate de infecții, inclusiv faringită streptococică și scarlatină.

    În cazul erizipelului, bacteria pătrunde în straturile profunde ale pielii prin mici leziuni sau fisuri. După aceasta, se declanșează o reacție inflamatorie, ceea ce duce la simptomele caracteristice ale bolii, precum roșeață intensă, umflare și durere.

    Moduri de transmitere

    1. Transmitere directă: Cel mai adesea este transmis de la o persoană infectată la alta prin contact direct cu leziunile deschise ale pielii sau cu obiecte contaminate cu secreții ale persoanei bolnave.
    2. Autoinoculare: În unele cazuri se poate răspândi dintr-o zonă a pielii afectate la alta, prin zgârierea sau manipularea leziunilor. Aceasta poate duce la recidive ale bolii.
    3. Transmitere indirectă: Deși mai rar poate fi transmis prin intermediul obiectelor contaminate, cum ar fi prosoape, lenjerie sau alte articole de uz personal.

    Factori de risc

    1. Leziuni ale pielii: Orice leziune sau rană a pielii, inclusiv tăieturi, arsuri sau înțepături de insecte, poate servi drept punct de intrare pentru bacterii.
    2. Slăbirea sistemului imunitar: Persoanele cu un sistem imunitar slăbit din cauza bolilor sau tratamentelor medicale, precum chimioterapia sau terapia imunosupresoare, sunt mai susceptibile la infecții, inclusiv erizipel.
    3. Boli cronice: Anumite afecțiuni medicale, precum diabetul, boala vasculară periferică și insuficiența limfatică, pot crește riscul.
    4. Recidive anterioare: Persoanele care au suferit deja de aceasta boala au un risc mai mare de a dezvolta recidive ale bolii.
    5. Vârstă: poate afecta oamenii de toate vârstele, dar este mai frecvent întâlnit la adulți.

    Simptomele erizipelului

    Semne și simptome comune

    1. Roșeață intensă a pielii: Aceasta este caracteristica principală a erizipelului și poate să apară sub forma unui patch sau a unei benzi roșii, care se extinde rapid. Culoarea pielii afectate poate varia de la roșu la purpuriu.
    2. Umflare: Zona afectată devine umflată și inflamată, iar umflarea poate fi semnificativă.
    3. Durere sau disconfort: Pacienții cu erizipel pot resimți dureri locale în zona afectată, care pot fi mai intense în cazurile severe.
    4. Febra: Erizipelul poate fi însoțit de febră și stări de rău generalizate.
    5. Mâncărime: Unele persoane pot experimenta mâncărime la nivelul zonei afectate.

    Evoluția bolii

    1. Faza de debut: În prima fază, apare roșeața intensă a pielii în zona afectată. Aceasta poate fi însoțită de febră și disconfort local.
    2. Extindere: Roșeața și umflarea se pot extinde rapid în jurul leziunii, formând o margine bine delimitată între pielea afectată și cea sănătoasă.
    3. Blistere: În unele cazuri, se pot forma vezicule sau blistere pline cu lichid în zona afectată.
    4. Durere: Durerea locală poate fi intensă, și pacienții pot avea dificultăți în mișcarea membrului afectat.

    Complicații posibile

    1. Celulită: Bacteria poate pătrunde mai adânc în țesuturile subcutanate, provocând celulită, o infecție mai gravă.
    2. Abcese: Se pot forma abcese (cavitați pline cu puroi) în țesuturile afectate.
    3. Infecții sistemice: În cazuri rare, bacteria se poate răspândi în sânge, provocând o infecție generalizată (septicemie) sau alte complicații grave.

    Diagnosticul și tratamentul erizipelului

    Modalități de diagnostic

    Diagnosticul erizipelului se bazează pe examinarea clinică a simptomelor și a aspectului caracteristic al leziunilor. Medicul va lua în considerare următoarele aspecte:

    1. Anamneza: Medicul va discuta cu pacientul pentru a obține informații despre simptome, istoricul medical și factorii de risc.
    2. Examinarea fizică: Medicul va examina zona afectată pentru a observa semnele caracteristice ale erizipelului, cum ar fi roșeața intensă, umflarea, durerea și inflamația.
    3. Posibile teste suplimentare: În unele cazuri, medicul poate recomanda prelevarea de mostre de sânge sau de lichid din vezicule pentru a confirma prezența bacteriei Streptococcus pyogenes.

    Erizipel tratament medicamentos

    Tratamentul erizipelului implică, în principal, administrarea de antibiotice pentru a combate infecția cu Streptococcus pyogenes.

    1. Antibiotice: De obicei, se prescriu antibiotice cu spectru larg, cum ar fi penicilina sau antibiotice din clasa cefalosporinelor. Este important să se administreze antibioticul așa cum este prescris și să se finalizeze întreaga cură de tratament, chiar dacă simptomele dispar înainte de terminarea acestuia.
    2. Medicamente antiinflamatoare: Pentru a reduce inflamația, durerea și febra, medicul poate recomanda medicamente antiinflamatoare non-steroidiene (AINS), precum ibuprofen.
    3. Îngrijire locală: Păstrarea zonei afectate curată și uscată este importantă pentru prevenirea infecțiilor secundare. Evitați zgârierea sau lezarea pielii.
    4. Elevație: Dacă erizipelul este la nivelul membrelor inferioare, ridicarea piciorului afectat poate ajuta la reducerea umflăturii.

    Tratament naturist erizipel

    Anumite tratamente naturiste pot fi folosite complementar la tratamentul medical pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor și pentru a promova vindecarea.

    1. Aplicați comprese reci: Aplicarea de comprese reci (folosind apă rece sau gheață într-un prosop) pe zona afectată poate ajuta la reducerea inflamației, a umflăturii și a durerii.
    2. Folosiți miere: Unii oameni susțin că mierea naturală aplicată pe zona afectată poate avea efecte antibacteriene și antiinflamatoare. Totuși, mierea nu înlocuiește tratamentul cu antibiotice.
    3. Consumați alimente cu proprietăți antiinflamatoare: Dieta bogată în alimente cu proprietăți antiinflamatoare, cum ar fi fructele și legumele proaspete, peștele gras și nuci, poate ajuta la susținerea sistemului imunitar și la vindecarea mai rapidă.
    4. Evitați alimentele procesate și zaharurile rafinate: Alimentele procesate și zaharurile rafinate pot agrava inflamația. În schimb, alegeți alimente sănătoase și echilibrate.
    5. Mențineți igiena personală: Menținerea zonei afectate curată și uscată este esențială pentru prevenirea infecțiilor secundare.
    6. Odihniți-vă și evitați stresul: Stresul poate afecta sistemul imunitar. Asigurați-vă că vă odihniți suficient și reduceți stresul pentru a vă ajuta în procesul de vindecare.
    7. Utilizați uleiuri esențiale: Unele uleiuri esențiale, cum ar fi uleiul de lavandă sau uleiul de arbore de ceai, au proprietăți antibacteriene și pot fi utilizați în comprese sau în baie. Asigurați-vă că le diluați într-un ulei purtător, precum uleiul de migdale, înainte de aplicare pe piele.

    Îngrijirea pacientului cu erizipel

    1. Consultați un medic: Dacă suspectați că aveți sau dacă sunteți diagnosticat cu această afecțiune, consultați imediat un medic. Numai un profesionist medical poate face un diagnostic corect și poate prescrie tratamentul corespunzător.
    2. Urmați tratamentul cu antibiotice: Tratamentul cu antibiotice este adesea necesar pentru a combate infecția cu Streptococcus pyogenes. Este important să luați antibioticul așa cum v-a fost prescris și să finalizați întreaga cură de tratament, chiar dacă simptomele dispar înainte de terminarea acestuia.
    3. Respectați recomandările medicului: Ascultați cu atenție instrucțiunile medicului și urmați recomandările sale cu privire la îngrijirea pielii, administrarea medicamentelor și orice altă măsură specifică pentru cazul dvs.
    4. Mențineți igiena personală: Păstrați zona afectată curată și uscată. Spălați ușor zona cu apă caldă și săpun, apoi uscați-o cu grijă. Evitați zgârierea sau lezarea pielii.
    5. Ridicați membrul afectat: Dacă erizipelul este la nivelul membrelor inferioare, ridicarea piciorului afectat poate ajuta la reducerea umflăturii.
    6. Administrare de medicamente pentru ameliorarea simptomelor: Dacă aveți febră sau durere, medicul vă poate recomanda medicamente antiinflamatoare sau antipiretice, cum ar fi ibuprofen sau paracetamol.
    7. Evitați expunerea la factori de risc: Păstrați pielea în siguranță și evitați leziunile sau lezarea acesteia. Purtați haine confortabile, care nu produc presiune asupra zonei afectate.
    8. Monitorizați evoluția bolii: Urmați îndeaproape evoluția bolii și observați dacă simptomele se înrăutățesc. Dacă observați orice semn de complicație, cum ar fi formarea de abcese sau celulită, contactați imediat medicul.
    9. Preveniți recidivele: Dacă ați avut recidive frecvente de erizipel, discutați cu medicul despre măsuri preventive, precum antibiotice profilactice sau alte strategii pentru a reduce riscul de reapariție a bolii.

    Măsuri de prevenire a recidivelor

    1. Igiena personală: Menținerea igienei personale este esențială. Spălați-vă regulat și asigurați-vă că zona afectată sau leziunile minore sunt curate și uscate.
    2. Tratament corect al leziunilor: Orice leziune a pielii trebuie tratată și protejată pentru a preveni pătrunderea bacteriilor.
    3. Măsuri preventive: Pentru persoanele cu recidive frecvente, medicul poate recomanda tratament profilactic cu antibiotice sau alte măsuri preventive specifice.
    4. Control medical regulat: Persoanele cu istoric de erizipel ar trebui să efectueze controale medicale regulate pentru a detecta semnele de recidivă la timp.

    Igiena personală și a mediului

    1. Menținerea igienei personale: Spălarea regulată a corpului și a mâinilor cu săpun și apă caldă este esențială pentru prevenirea erizipelului. Asigurați-vă că zona pielii afectate sau leziunile minore sunt curate și uscate.
    2. Protejarea pielii: Evitați leziunile la nivelul pielii și folosiți protecție adecvată atunci când lucrați în medii cu potențial de rănire (de exemplu, mănuși de protecție).
    3. Igiena picioarelor: Păstrați picioarele curate și uscate. Schimbați șosetele și pantofii în mod regulat. Evitați pantofii prea strânși sau pantofii umedi, care pot favoriza dezvoltarea infecțiilor.
    4. Evitarea contactului cu persoane infectate: Dacă sunteți în contact cu o persoană cu erizipel, evitați atingerea leziunilor deschise și respectați măsuri de igienă adecvate pentru a preveni transmiterea infecției.
    5. Îmbunătățirea condițiilor de locuit: Asigurați-vă că locuința dvs. are condiții de igienă corespunzătoare, iar apa și alimentele sunt sigure.

    Vaccinarea

    Deși nu există un vaccin pentru erizipel, există un vaccin împotriva infecției cu Streptococcus pyogenes, numit vaccinul contra streptococilor beta-hemolitici de grup A. Acest vaccin poate contribui la reducerea riscului de dezvoltare a infecțiilor cauzate de acești streptococi, inclusiv erizipel. Cu toate acestea, vaccinul poate fi recomandat mai ales pentru persoanele cu risc crescut de infecții streptococice severe, cum ar fi cele cu anumite afecțiuni medicale preexistente.

    Alte măsuri preventive

    1. Antibiotice profilactice: Unele persoane cu recidive frecvente pot beneficia de tratament cu antibiotice profilactice, sub supravegherea unui medic.
    2. Controlul afecțiunilor medicale preexistente: Dacă aveți condiții medicale, cum ar fi diabetul sau insuficiența limfatică, urmați îndrumările medicului pentru a controla aceste afecțiuni, deoarece acestea pot crește riscul de erizipel.
    3. Educație și conștientizare: Învață mai multe despre aceasta boala și măsurile preventive prin intermediul resurselor medicale sau consultând un medic. Cunoașterea afecțiunii și conștientizarea riscurilor pot ajuta la prevenirea infecției.

    Întrebări Frecvente

    faq

    Ce medic tratează erizipelul?

    Medicul specializat în tratamentul infecțiilor cutanate și ale pielii se numește dermatolog. Dacă nu aveți acces imediat la un dermatolog, puteți să discutați cu medicul de familie sau medicul de asistență primară.

    Erizipelul este contagios?

    Nu este considerat extrem de contagios. Cu toate acestea, bacteriile care provoacă erizipelul pot fi transmise de la o persoană la alta prin contact direct cu pielea sau prin intermediul obiectelor contaminate.

    Cât timp durează recuperarea după erizipel?

    Durata recuperării poate varia de la o persoană la alta și depinde de mai mulți factori, cum ar fi severitatea infecției, tratamentul administrat și starea generală de sănătate a pacientului. În general poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni.

    Care este perioada de incubație pentru erizipel?

    Perioada de incubație variază și poate depinde de mulți factori, inclusiv severitatea infecției, precizia diagnosticului și momentul când a avut loc expunerea la bacteriile care cauzează boala. Cu toate acestea, în multe cazuri, perioada de incubație este de obicei între 1 și 7 zile.

    Erizipel vs celulită. Care este diferența?

    Erizipelul și celulita sunt două afecțiuni cutanate diferite, dar pot prezenta simptome similare. Cu toate acestea, ele sunt cauzate de bacterii diferite și necesită tratamente specifice.

    Erizipelul este cauzat de Streptococcus pyogenes, provocând roșeață intensă, umflare, durere și inflamație localizată. În schimb, celulita poate fi cauzată de diferite bacterii, inclusiv Streptococcus sau Staphylococcus, și se manifestă prin roșeață, umflare și căldură la nivelul pielii, adesea însoțite de durere, febră și stare generală de rău.

    Erizipelul se răspândește mai lent și are margini bine delimitate, în timp ce celulita poate afecta o zonă mai mare a pielii. Tratamentul pentru erizipel implică antibiotice, în timp ce tratamentul pentru celulită variază în funcție de tipul specific de bacterie identificată în infecție.

    Erizipelul poate recidiva la unele persoane?

    Da, poate recidiva la unele persoane. Recidiva se referă la reapariția bolii după ce a existat o perioadă de remisiune sau după ce tratamentul a fost finalizat cu succes.

    Erizipel poze

    Surse de informare și studii relevante

    1. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) – Secțiunea dedicată bolilor cutanate: OMS oferă informații despre diferite boli cutanate, inclusiv erizipel. [https://www.who.int/]
    2. Institutele Naționale de Sănătate (NIH) – Pagina dedicată erizipelului: NIH oferă informații detaliate despre erizipel, simptome, diagnostic și tratament. [https://www.niaid.nih.gov/]
    3. MedlinePlus – Informații despre erizipel: MedlinePlus este o resursă medicală online a Bibliotecii Naționale de Medicină din SUA și oferă informații accesibile despre diferite afecțiuni. [https://medlineplus.gov/]
    4. Studii și articole științifice: Puteți căuta în baze de date medicale precum PubMed pentru studii științifice și articole de specialitate despre erizipel. [https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/]
    5. Cărți de medicină: Consultați cărți de medicină și dermatologie pentru informații detaliate despre erizipel. Unele exemple de titluri de cărți relevante ar putea include “Dermatology: Illustrated Study Guide and Comprehensive Board Review” sau “Fitzpatrick’s Dermatology in General Medicine.”
    - Iti recomandam si -

    Citeste si

    Descopera

    si alte articole